The Grand Bazaar in Istanbul - John Varley II - 19th Century
Poate Supermarket-ul genera o nouă traditie?

C h r i s t i a n   B e r o s

Ne putem întreba asupra rolului pe care îl are supermarket-ul în înlocuirea valorilor “tradiţionale”[1], precum bogăţia comerţului faţă în faţă[2]. Dacă ar fi să considerăm pieţele comerciale nu numai ca locuri de distrubuţie a bunurilor sau a achiziţionării acestora, ci şi ca manifestări spaţiale sau socio-temporale, evenimente săptămânale de întâlnire şi probabil locuri importante pentru comunitatea locală, atunci cred că rolul contemporan al supermarket-ului în oraş nu poate suplini bogăţia relaţiilor de schimb din piață şi potenţialul lor comunitar.

Principalele variabile care ar diferenţia supermarket-ul de o piaţă de oraş (şi implicit de “tradiţia” aferentă actului commercial) ţin de coduri spaţiale sau sociale:

Din punct de vedere spațial, pieţele sunt imbricate ţesutului urban local, fie modificându-l, fie supunându-i-se acestuia şi implicit beneficiind de multiplele fluxuri de mişcare derivate din tiparele oraşului. Astfel că bogăţia grid-ului urban contribuie la relaţiile complexe dintre activităţile statice sau mobile care derivă într-o multitudine de moduri de interacţiune şi socializare în acelaşi spaţiu. Relaţiile spaţiale dintr-o piaţă necontrolată sunt de obicei mai complexe decât cele dintr-un supermarket, cu o multitudine de vânzători în acelaşi spaţiu, determinând o structură spaţială de puncte pasibile de o tranzacţionare directă între cumparător şi vânzător, dar şi cu alveole pentru adunare, întâlnire, cu diferite viteze şi niveluri ale interacţiunii sociale neplanificate.

În sens social, complexitatea dintr-un supermarket este restricţionată la relaţia cumpăratorului cu achiziţia de produse, actul tranzacţionării necesitând o foarte mică interacţiune socială. Acţiunea propriu-zisă este orientată către achiziţia de bunuri conform amplasării acestora de către un singur vânzător. Probabil că singura relaţionare socială este momentul plăţii la casă, chiar dacă şi aceasta poate fi uneori evitat. Din contră, unul dintre cele mai intime detalii ale pieţei tradiţionale este de fapt experienţa teatrală a negocierii preţului, precum şi simţul explorării care augmentează experienţa cognitivă[3]. Pieţele pot acţiona şi ca spaţii pentru manifestarea socială, precum evenimentele temporare, care permit membrilor comunităţii să vadă şi să fie văzuţi, devenind un act al reprezentării sociale.

În zilele noastre mediul propriu-zis al shopping-ului a devenit din ce în ce mai de-spaţializat; shopping online, sisteme de livrare rapidă şi viitorul Realităţii Virtuale modifică structura fizică a comerţului. Cu toate acestea, acest fel de competiție poate fi considerată avantajoasă. Astfel, rolul cumpărăturilor propriu-zise trebuie cumpănit împreună cu rolul social al interacţiunii faţă în faţă, capabile să creeze tradiţia (şi pe care nu o regăseşti la supermarket). În alte cuvinte, pentru ca valorile tradiţionale să subziste, valorile sociale ale spaţiului ar trebuie să fie menţinute şi înbunătăţite în acord cu epoca.

 

 

 

 

[1] Ce e tradiţia: „o credinţă, principiu sau mod de a acţiona într-o anumită societate sau grup care au dăinuit pentru o mare perioadă de timp…” (Cambridge Dictionary, https://dictionary.cambridge.org/ )

[2] Tradiţia este una dintre cele mai primitive intefeţe sociale. Aici argumentăm că aceasta este spaţială prin prisma a trei componente: în termeni de distribuţie a bunurilor, privitor ta reţeua de proprietăţi spaţiale care aranjează vânzătorii şi în termeni de aspecte cognitive ale spaţiului care permit oamenilor să-şi coordoneze căutarea de bunuri "The complexity of the elementary interface: shopping space. Alan Penn. University College London, UK. (http://spacesyntax.tudelft.nl/media/Long%20papers%20I/alan%20penn.pdf )

[3] Cogniţia este „acţiunea sau procesul mental de a aduna cunoştinţe şi de a înţelege prin intermediul raţiunii, al experienţei şi al simţurilor”. Aceasta presupune procese precum gândirea, atenţia, memoria şi antrenarea acesteia, judecata şi evaluarea, raţiunea şi „computarea”, rezolvarea de probleme şi luarea de decizii, înţelegerea şi folosirea limbajului. (Oxford Dictionary, https://www.oxforddictionaries.com )

 

 

 

Christian Beros este arhitect cilian. A absolvit în 2001 Facultatea de Arhitectură şi Urbanism, Universidad de Chile, continuând cu studiile tip master în Londra la The Bartlett University College până în 2006. Anii următori a lucrat la Space Syntax Ltd. în Londra, Bucureşti şi Santiago de Chile, fiind parte a unor echipe internaţionale cu proiecte în Marea Britanie, Europa sau Asia.

 

Domeniile sale de activitate vizează arhitectura, designul urban şi peisagistica, concentrându-se pe relaţia dintre spaţiu şi societate şi a modalităţilor prin care clădiriile sau spaţiile pot modifica comportamentul şi interacţiunile umane. Interesul său principal ţine de orientare, cogniţie spaţială şi design strategic. În prezent îşi desfăşoara activitatea în propriul birou: Beros-Abdul Architects (www.berosabdul.ro).