Adrian Mureșan - Cartierul Izvor - 1979
Mazzocchioo#4 Thesis. BUCUREȘTI – Patrimoniul Difuz

Ș t e f a n   S i m i o n 

 

Cu cât cunoști mai bine Bucureștiul, cu atât e mai greu să numești cu precizie acele ingrediente care îi conferă caracterul particular. Lucrurile par, pe rând, contradictorii și evidente : de la fondul construit eclectic și până la cotidianul obiceiurilor și modurilor de viață ale locuitorilor săi. Farmecul vieții în Bucuresti ține atât de fanteziile și dorințele celor care contribuie la câte o tradiție locală (cafegii, câricumari, librari, scriitori, meșteșugari, etc.); acest farmec ține însă în mod evident mai ales de decorul în care viața se desfășoară : de forma vizibilă a caselor și străzilor sale, de grădinile care vara emană o răcoare minunată spre stradă și anunță ascunzișuri către fundul curților, de decorațiile caselor vechi, de tâmplăriile și marchizele acestora. Trăsăturile orașului sunt vizibile în suma tipologiilor caselor care se așează pe parcelarul vechi, chiar dacă acesta este forțat astăzi să permită noilor miraje de dezvoltare (economică) să își facă loc. Orașul este ceea ce ne leagă, platoul care face posibilă conviețuirea și locul care, în mod fundamental, face ca fantezii și dorințe atât de variate și câteodată controversate să se nască. Venind din trecut, Orașul este Patrimoniu.

                MZCH#4 privește către un cartier istoric din centrul Bucureștiului în încercarea de a vedea adevărata natură a patrimoniului construit : nu doar obiecte extraordinare, listate pe lista de la ministerul culturii, ci orașul în sine, cu neprevăzutul său, construit și din improvizații și accidente, dar și cu o dorință de universalitate vizibilă în multe din casele sale atunci când anumitor trăsături li se conferă forma arhitecturală nobilă la care aspiră : piano nobile, intrări maiestuoase, marchize, ordonanțe ale golurilor, profunde și elegante structurări verticale ale volumelor (de la soclu și urcând tocmai până la încheierea volumului cu streșini ritmate de frumoase elemente de dulgherie), etc. Toate acestea constituie patrimoniul difuz al orașului, un patrimoniu liniștit, care nu întotdeauna strălucește în obiectul izolat, ci în bogăția pe care ansamblul o mărturisește și o oferă spre locuire.

                MZCH#4 – Patrimoniul Difuz este construit în jurul căutărilor atelierului de an 3 condus de profesorul Florian Stanciu* la UAUIM în anul universitar 2017-2018. Privirea lor s-a concentrat asupra cartierului din spatele Patriarhiei : case din țesut, dar și monumente reper ale zonei – un fragment comprehensiv al Bucureștiului secolului 19 și începutului de secol 20. Prin intermediul cuvintelor, desenelor și machetelor, studenții au fost invitați să vadă structura orașului cu care noi, locuitorii, ne obișnuim atât de tare încât câteodata nu o mai vedem ; este prelevată o frumusețe profundă, difuză, ascunsă, deși la vedere. Privirea condusă de echipa de atelier, deși total concentrată asupra lumii reale, este fascinată de imaginația care încearcă să depășească granițele realismului**; țintind către o nouă arhitectură care construiește orașul de azi proiectul de atelier vizează sensibilitatea intervențiilor în țesutul istoric.

                În următoarele 9 săptămâni, analizelor studențești (de luni și marți) li se adaugă contribuțiile (de joi ale) invitaților MZCH#4 care vor răspunde  intrebărilor pe care revista le-a adresat, încercând să numească unele subînțelesuri nerostite și polemice ale încăpătorului concept de patrimoniu : Administrativ și Ontologic – Vlad Alexandrescu, Istorie și Proiect – Bogdan Mincă, Muzeificare – Hanna Derer, Nostalgie și Evoluție – Doina Ruști, Istorie și Arhitectură – Luca Ortelli, Adaptabilitate – Oana Bogdan & Francis Carpentier, Obiectivitate – Ștefan Ghenciulescu, Vechime – Ștefan Bâlici.

 

 

 

 

* Echipa de atelier:  Florian Stanciu, Tudor Elian, Cosmin Georgescu

** Parafrazare a lui Milan Kundera, Cortina. Eseu în șapte părți, ed.Humanitas, 2008, p.56

Stefan Simion obtained a degree in architecture at "Ion Mincu" University of Architecture and Urbanism, Bucharest in 2004 and he's the author of the thesis "Vacchini" in 2009, that led to "The Ambiguity of the Masterpiece. LIVIO VACCHINI, in 11 dialoguesi" published in 2018 by Arhitext Design publishing house. As a laureat of  the SCIEX award attributed by The Rector's Conference of the Swiss Universities, he has conducted a post-doctoral research on the work of Livio Vacchini during the academic year 2013-2014 in EPFL. He taught architectural design at UAUIM (Bucharest), Pratt (New York), EPFL (Lausanne), International University of Rabat (Morocco). Currently he teaches architectural design in UAUIM Bucharest and he's a partner architect of the office www.theposter.ro with Irina Melita.